O plimbare printre amintiri

Am găsit pe youtube acest video https://youtu.be/M1ZRgA-mOa4  și vi-l recomand să-l vizionați,este genul de mesaj care te motivează să treci peste o stare sau o zi proastă și te face să te gândesști că mâine este o nouă zi și mai bună.La sfârșit apare  Pilot Frixion,acest pix a fost cel mai bun prieten al meu în perioada bacalaureatului.Gândindu-mă la vremuri acelea caut pe net site-ul de unde îmi pot cumpăra alt Pilot,intru pe siteul celor de la Dacris și aflu că ei sunt distribuitorii pixurilor dar au și alte lucruri utile și interesante pentru școală dar nu numai.
În fine văd că au un concurs legat de aceste pixuri Pilot și este legat de un moment din viața mea pe care aș dori să îl rescriu.În primă fază voiam să aleg o amintire din perioada bacalaureatului dar mi-am adus aminte de o întâmplare mai recentă care m-a marcat.Ca să vă fac să înțelegeți trebuie să o iau cu începutul,o perioadă am făcut voluntariat la un centru pentru copii.Centrul acesta mai special și erau aduși copii proveniți din familii violente unde părinții nu se înțelegeau deloc sau unul dintre aceștia deveneau violenți cu bietele suflete.Prima dată când am fost am avut ceva emoții,nu știi dacă acei copii te primesc și ai teama acea că poate tu nu ai ce să le oferi.Copii aceia au fost super receptivi și ne-au primit cu brațele deschise și a devenit un obicei ca în fiecare sâmbătă să mergem să ne jucăm cu ei sau doar să vorbim cu ei.Au trecut lunile și prin noiembrie vine o pitică de vreo 3-4 anișori acolo,când am văzut-o am simțit o fericire dar în același timp o tristețe deoarece știam de ce ajungeau copii acolo.Este interesant că și sora mea care venea a avut același senzații cu acea pitică și mereu făceam glume că pitica are aceași energie care o avea ea la vârsta ei.După 1-2 săptămâni vine și sora piticei,prichindelul celălalt avea 2-3 ani și stătea scai de sora ei.Deci când le-am văzut eu și sormea ne-am topit și planificăm ca de Crăciun să le luam la noi și fix următoarea săptămână aflăm că numai putem merge la ele,ceva probleme organizatorice.
Aceasta este întâmplarea pe care aș vrea să o schimb.să schimb acele probleme ca să putem aduce zâmbete pe fețele acelor îngerași și să știu că există persoane străine care le vor și binele.Acum mă gândesc cum ar fi fost să le luam pe pitici la noi,cred că acel Crăciun era foarte special și se simțea acea energie specifică Crăciunului.Sigur eu și sora mea mergeam ca nebunele prin magazine să luăm lucruri pentru pitici și în special cadouri,era ceva special să vedem zâmbetul și uimirea piticelor când deschideau  cadourile în dimineața de Crăciun primit de la Moșu.Era un lucru frumos dacă puteam pentru doua zile să le facem să uite că au greutăți și doar să se bucure de o familie.
A fost frumos să mă gândesc cum ar fi fost această întâmplare să fie realitate și urez la mulți ani Prixion că sunteți de peste 10 ani pe piață,să le ușurați la cât mai mulți oameni munca și să împărtășiți în continuare doze mici de motivare.