O zăpadă neașteptată

Plângându-mă că nu-i căldură,
Mi-a zis-o unul: "Ne jigniţi.
Răbdare... că o să răciţi
Şi-o să aveţi temperatură!"

Așa încep articolul de astăzi, cu un citat din cartea "Pledoarie pentru epigramă". Articolul de astăzi se referă (chiar dacă nu v-ați dat seama) despre căldura indispensabilă din timpul iernii dar și despre certificatul energetic.  Mai ales, despre cum se simte fiecare cetățean în perioada asta, ca un eschimoș care trebuie să se încălzească într-un iglu. În rolul principal sunt eu (bineînțeles) și aventura mea în perioada de acomodare cu lipsa de căldură; că na toată lumea știe că iarna mereu apreciem și cel mai mic gram de căldură pe care îl putem "stoarce".
Un proverb spune că "fericirea înseamnă să ai căldură în iglu, petrol în lampă şi linişte în suflet" ; de o astfel de întâmplare am avut eu parte. Nu știu câți își mai aduc aminte dar acum 2-3 ani în martie a nins câteva zile bune, ceea ce ne-a surprins pe toți dar care în același timp ne-a prins și nepregătiți. Când am văzut că a ieșit puțin soarele, hop ne-am văzut fără căldură, că trebuia să ne obijnuim cu primăvara care venea. Pe lângă asta, eu personal deja începeam să îmi bag ușor, ușor cizmele și geaca pufoasă și să scot hainele colorate de primăvară. Ziua când a venit din nou viscolul m-a prins acasă și mă bucur de acest lucru, vă dați seama să vedeți pe cineva în plin viscol cu haine subțiri, sigur credeați că are probleme mintale.
În fine, m-a prins acasă acel viscol dar mă tot întrebam dacă este un vis sau o glumă proastă; cum de la o zi cu soare și căldură să se treacă așa brusc la viscol și frig? Atunci mi-am anulat toate planurile, a trebui să scot din nou hainele groase, ca să nu tremur de frig în casă dar și afară. Căldură nu aveam dar așa cum spune și proverbul am fost fericită că am avut petrol în lampă sau mai exact în cazul meu, gaze la aragaz. Știam de la termografia clădiri că eu sunt una dintre norocoasele cu un apartament care pierde căldură, așa că doar bucătăria a fost singura cameră cu căldură din toată casa. Cam așa a fost ziua accea, am făcut switch între bucătărie și camera mea, când credeam că sunt oky mă duceam să scot hainele groase, când frigul mă dobora mă duceam în bucătărie unde era cald. Noaptea a fost "funny", cu greu am putut face căldură, secretul a fost plapuma, 2-3 pături și o sticlă de apă fierbinte să ne încălzim.
Ca să închei într-o notă amuzantă, vă las un proverb scoțian care rezumă sentimentul meu din acea zi "un foc mic, care dă căldură, preţuieşte mai mult decât un foc mare, care frige".

Articolul este scris pentru competiția Super Blog 2018.