Frica

Frica este un sentiment pe care toată lumea îl încearcă dar puțini sunt cei care pot trece. Frica cea mai mare pe care toți o avem, mai ales în subconștient este frica de moarte. Cum se poate termina viața noastră în următoarea secundă sau poate în următoarea excursie pe care o plănuiam cu așa entuziasm.
Mă consider o persoană care a înțeles că acel moment v-a veni cândva dar am și eu momentele mele, mai ales când hormonii mei o i-au razna. 20 de zile pe lună pot spune cu o detașare că sunt pregătită pentru acel moment, dar rămân celălalte 10 zile în care îmi trec o mie de gânduri negre. Despre cum v-a fii, dacă v-a fii din cauza unei alegeri pe care am făcut-o la un moment dat în viață sau dacă îmi voi putea alege eu acel moment.
În fine, de la cutremurul de acum câteva săptămâni din oraș am cam devenit panicată pentru că am fost luată pe nepregătit. Nu aș avea probleme cu cutremurele dacă nu aș sta la etajul 6 dar până nu fac ceva în legătură cu acest subiect pot doar spera să nu prind ceva serios cât voi mai fii aici. Ce m-a speriat cel mai rău a fost momentul ală când ești trezit din somn, dezorientat și primul lucru care îți vine în cap este că vei muri. Forța naturală nu ai cum să o oprești nici dacă ai vrea, până la urmă este o consecință a neglijenței noastre dar partea tragică este că ar putea fii prinși copii, care nu au avut nici o treabă (încă) cu problema noastră.
Chiar dacă am deviat, tot ce doresc ca voi să rămâneți este aceea să conștientizați viața pe care o aveți, nu știți când se termină.