Iepurașul și amintirile

 Paștele este la o aruncătură și mă gândesc cum a trecut așa de repede aceste luni. Perioada Paștelui este pentru mine o ocazie bună pentru a sta cu familia întreagă cât încă o am lângă mine. Sper că și voi îi aveți sănătosi și că vă veți bucura de încă o sărbătoare împreună. Îmi place această sărbătoare, în special semnificația ei care din punctul meu de vedere se simte mai intens de când a început pandemia. Că tot am vorbit de pandemie, astăzi o să vreau să vă povestesc ceva emoționat care m-a marcat foarte mult pe mine.

V-am mai povestit și în alt articol că în familia mea avem un vin care ne definesc pe noi, dacă nu ați citit vă mai scriu aici că este vorba de Feteasca Neagră. Nu o să mai detaliez aici de ce, dacă sunteți curioși căutați articolul.

În primul an de pandemie știm cu toți că nu puteam merge să ne întâlnim cu cei dragi și trebuia să  stăm în casă. Atunci a fost și primul an când eu m-am mutat și implicit nu prea am ajuns la familia mea. A fost o perioadă dulce-amară atunci pentru că mă mutasem cu fostul meu prieten și era foarte interesant dar în același timp trist pentru ce se întâmpla în lume și că nu puteam să vedem familiile.

Paștele a fost o experiență destul de apăsătoare atunci pentru că trăiam cu incertitudinea că nu știam dacă noi sau cei dragi ne infectam și de acolo cele mai negre gânduri. Am spus că de atunci, această sărbătoare se simte mai intens și vă voi spune de ce. În noaptea de înviere s-a întâmplat ceva magic și nu am mai întâlnit așa ceva niciodată. Am stat până la ora 12 noaptea când în mod normal se citea slujba la biserică. În ultimii ani, nu am mai ținut acst obicei, de cele mai multe mă puneam să dorm ca să mă odihnesc. Nu este o scuză prea bună pentru că părinți mei se duceau dar așa am simțit eu atunci.

Revenind la poveste, am stat noi până la 12 noaptea cu pregătiriile făcute și chiar ne readuceam aminte cum și ce făceam cu familiile noastre. Stăteam pe balcom și ne uitam cu tristețe că eram așa aproape de toată lume dar în același timp foarte departe. Țin minte aceste detalii pentru că în familia prietenului meu la 12 noaptea după slujbă se stă la masă și se gustă tot cea fost pregătit împreună cu un pahar de vin. Știu că mi-a explicat că vinul pe care l-am ales eu este foarte diferit de ceea ce bea el cu familia lui. Ei beau Tămăioasa Românească  pentru că are note dulci de miere, lucru ce se combină perfect cu toate bunătățile pe care mama lui le pregătea. Noi eram pe balcom cu un pahar de vin și degustând ceea ce pregătisem și auzim dintr-o dată un vecin cum strigă „ Hristor a înviat!”. După aceea  am răspuns cu toți, lucru care pe mine m-a emoționat din plin. Străini care pentru câteva momente am fost ca o familie și indirect prin acest gest ne-am arătat grija pentru aproapele nostru.

A fost o experiență pe care mereu mi-o voi aminti de Paște și vreau să le dedic lor acest articol, acelor oameni pe care nu îi cunosc dar de fiecare dată îmi aduc aminte de ei. Mulțumesc, Spring SuperBlog 2024 că am putut cu ajutorul vostru să scot la surafață această experiență.