Dragostea privită prin ochii a două femei

Astăzi o să vă povestesc  viețile a două persoane din trecutul familiei mele, două femei care au trăit în aceași perioadă dar cu două povești de viață total opuse. Vă voi povesti despre cele două străbunici ale mele, una a fost Elena cea săracă și cealaltă Silvia, cea venită dintr-o familie înstărită. Am dorit să am scris această istorie, ca un omagiu adus amândurora dar și ca o lecție de viață. O să scriu poveștile separat ca să puteți înțelege viețile celor două, oricum îmi cer scuze dacă vor relata greșit unele întâmplări dar scriu din toate poveștile pe care le-am auzit.

Elena cea săracă

Povestea acestei femei începe în satul Dobroiești, un sat în aproprierea cartierului Pantelimon. Ea s-a născut într-o casă din acel sat, într-o familie modestă. Ca personalitate era o persoana aprigă, care spunea mereu ceea ce gândea si care îi plăcea să facă treaba repede. Pentru că venea dintr-o familie numeroasă, părinții au dat-o pentru o perioadă la o familie de boieri din București care nu puteau avea copii. Uite așa, tânăra Elena a mers cu galașca, a învățat să citească și toate lucrurile pe care doar persoanele dintr-o familie bună și le permiteau. Câțiva ani mai târziu intră în scenă străbunicul Gheorghe, un băiat orfan din Craiova ( cred) care a venit să își facă un rost în București. Nu îmi aduc aminte dacă bunica mi-a spus cum s-au întâlnit, dar după o perioadă străbunicul a trebui să înroleze în război, cred că pentru Al Doilea Război Mondial. Pentru că erau mai mulți Gheorghe în sat, când a venit lista cu cei morți uite așa apărea străbunicul pe acea listă. Uite așa, a crezut străbunica că iubitul ei a murit dar a avut surpriză câteva luni mai încolo, când a apărut la poartă întreg. Cred că v-ați dat seama până acum ca relația lor a avut la bază dragostea. Bunica avut 12 copii, dintre care au trăit doar 5. Printre cei morți, se numărau și 2 gemene care au prins câteva luni de viața. Dintre cei 5 copii, 4 au fost băieți și ultima dar și cea mai mică a fost o fată, bunica mea. Diferența dintre străbunicii mei erau de 4-5 ani (cred), cert este că străbunica avea peste 40 de ani când a născut-o pe bunica. Poveștile despre bunica le voi lăsa pentru altă dată, acum mă concentrez asupra străbunicilor. Bunica îmi povestește mereu cât de mult s-au iubit ei, străbunica era guraliva familiei și străbunicul era cel calm; îmi zicea bunica că atunci când se certau mereu se împăcau în aceași zi. Ambii munceau în fabrica, din spusele bunici mereu străbunica îi făcea de mâncare la pachet iar când era străbunicul în schimbul de noapte mereu îi păstra de seară cartofi calzi pe care îi ținea pe sobă ca să îi mănânce când venea de la muncă. Străbunicul îi plăcea să bea ponderat ca orice bărbat de atunci dar mi-a povestit bunică că ei niciodată nu se certau de la băutură. Ca și cuplu, le-a plăcut viața și tot ce a avut ea de oferit. Bunicul a murit pe la 65 ani (cred) de inimă și bunica a mai trăit până la 75 ani. Mama a prins-o și mereu îmi zice că toată lumea o compara cu ea, din cauza temperamentului, Și eu am prins-o, a participat la botezul meu deci o pot vede cum era atunci, și sormea a prins-o 1-2 luni că după aceea a murit. Cuplul lor înseamnă pentru mine dragostea adevărată, 2 oameni care s-au ales din dragoste și au împărțit lucrurile bune și rele și le-au oferit copiilor lor tot ce au crezut ei că au mai bun.

Silvia, fata venită dintr-o familie înstărită

Povestea acestei fete, vă avertizez de la început că este extrem de tristă. Până la 14-15 ani a avut o viață fericită deoarece trăia mama ei, dar o decizie ia schimbat destinul. Într-o zi de vară, în plin război, mama ei s-a adăpostit într-o locuință plină de oameni, și fix acea locuiță a fost rasă de pe fața pământului de o bombă. Tatăl ei s-a recăsătorit cu o doamnă care avea și ea 2 fete, iar mama ei vitrgă nu o înghițea deoarece voia ca doar fetele ei să moștenească averea. Uite așa, tatăl ei ia aranjat căsătoria cu un necunoscut, străbunicul meu (nu îmi aduc aminte numele lui). El  venea dintr-o familie de țigani, și din primul moment tot ce a vrut a fost să o înjosească. Ea era o fată frumoasă cu pielea albă de porțelean și ochii verzi, el un urât și un oarecare. Nu îmi pot imagina cum ia fost viața particulară dar tot ce vă voi povesti în continuare sunt lucruri spuse de bunica și mama mea. Străbunica mereu trebuie să îi ia în fiecare dimineața scamele de pe hainele bunicului, dacă lui i se nezărea că mâncarea nu era bună o arunca și o punea să  facă altă. Au avut 3 copii pe care întâmplările de acasă și-au pus amprenta. În fine, el a murit în somn și fix străbunica l-a găsit următoarea dimineața lângă ea. Sincer, nu îmi pot imagine ce șoc a avut săraca femeie dar măcar a scăpat. Strabunica i-a spus mamei,  că din ziua în care a murit el, ea a început să trăiască. Ca să vă faceți o idee despre cum era omul acela, mama când era mică și ieșea în curte să se joacă, bunicul ei venea cu bomboane în fața lor și le mânca fără să le dea, genul acela de om sadic a fost. În contiuare, tot ce voi scrie vor fii din amintirile bunicii sau a mamei. Bunica mi-a zis că de când a ajuns în acea casă a auzit numai înjurături, vă dați seama că a fost un șoc pentru ea venind dintr-o familie iubitoare. Mama a dormit cu ea când a crescut și femeia avea un obicei să aibe lenjerile de pat mereu apretate și curate, obicei pe care mama îl are și ea. După ce a murit străbunicul, străbunica mereu o lua pe mama în oraș, de la magazine până la cinema. A început să facă borș după moartea străbunicului ca să-l vândă, vă dați seama că pentru săraca femeie aceia erau primi ei bani pe care îi putea da pe orice voia. Apropo, dacă tot am vorbit de bani, când trăia străbunicul îi dădea mereu bani fixi ca să nu poate să își cumpere și ea ceva, câteodată și mai puțini. Sfârșitul a fost  și el trist, completează "perfect" viața ei. În ziua când a murit, s-a enervat că unul dintre fii ei ia cerut bani pentru datorii, și nu i-a adus înapoi. Seara după masă s-a dus să își spele farfuria la cișmea, când s-a întors deja făcuse un atac cerebral și deabia  își mai târa unul dintre picioare. A murit câteva ore mai târziu, dar a făcut asta după ce și-a văzut pentru ultima dată fata, aceasta fiind ultima ei dorință. Eu nu am cunoscut-o dar mereu mă întristez când îi aud povestea. O fată care cu siguranță altul i-ar fi fost destinul dacă mama i-ar fi trăit.

Am dorit să le scriu poveștile, și sper că prin acest mod multă lume să le țină minte chiar dacă sunt necunoscuți. În plus, sunt clasicele povești cunoscutute de când există omenirea. Oricum, sper că aveți ce învăța din poveștile lor și sper să nu mai avem căsători aranjate.