Pa-pa, dragoste!

Nu am vorbit despre viața mea amoroasă pe blog dar postul ce urmează o să fie mai mult o eliberare decât o povestire. Astăzi vreau să ating subiectul dragoste sau mai bine zic când m-am îndrăgostit.
Eu sunt genul de persoană care îi sare în evidență o grămadă de bărbați dar care se îndrăgostește rar sau mai zis extrem de rar.
Până acum am fost îndrăgostită de 3 ori, și pot zice că au niște experiențe constructive. Prima mea dragoste a durat 4 ani și s-a întâmplat când aveam 12 ani. A fost bineînțeles un băiat din clasa mea, a fost dragostea aceea de adolescentă dar m-a marcat. A fost o dragoste neîmplinită (din cauza nesiguranței mele) dar mi-a rămăs în suflet, și așa a durat din clasa a cincea până in a opta.
A doua-a mea dragostea s-a întâmplat când aveam 20 ani, și așa am descoperit dragostea bazată pe atracția sexuală. S-a întâmplat cu cineva care era la pol opus de mine, aici vorbim de la aspect până la personalitate. Starea asta m-a ținut cam 1 an, a fost o experiență unică care m-a maturizat dar care în același timp m-a ajutat să mă descopăr.:)
Ultima și cea mai recentă m-a ținut cam 5 luni. S-a întâmplat cu cineva care este cu vreo 15 ani mai mare ca mine care ghici ce, are o familie frumoasă. Omul acela m-a făcut să mă îndrăgostesc de el, nu prin atracție sau aspect, ci prin inteligența lui. Totul a început de o discuție care în decursul acestor luni s-au intensificat, și am ajuns să pierdem noțiunea timpului când ne întâlneam. Chiar dacă mă gândeam câteodată cum ar fi dacă, niciodată nu i-am sugerat nimic (ohh, și cât aș fii vrut asta). Nu am dorit să fac acest lucru pentru că îi respect soția și familia, ce pot spune femeia a pus mână pe un tip de nota 10. Faza funny este că nu mi-am dat seama că m-am îndrăgostit de el doar după ce nu l-am mai văzut și am fost "consiliată". Așa că B îți mulțumesc că mi-ai arătat că îmi pot pierde mințile și altfel decât sexual, te voi prețui mereu pentru acest lucru.:)