Postări
Evadare de o zi la Bâlea Lac#8
Am fost și eu cu cei de la Hai să socializăm la Bâlea Lac,am avut ceva emoții deoarece era prima mea ieșire cu ei și nu știam cum vor fi oamenii.Dar hai să o iau cu începutul,a trebuit să ne întâlnim la ora 5:30,pentru mine a fost o încercare să mă trezesc așa de dimineață ...în noaptea aceea dormisem cam 3 ore și îmi era frică că nu voi putea trezi dar într-un final am ajuns la punctul de întâlnire la timp(asta m-a mirat și pe mine).Ajung acolo și o cunosc pe Manuela care a fost ghid și m-a pus la curent cu atribuțiile mele care au fost destul de ușurele,am uitat să menționez că eu am fost asistenta ei .A fost prima dată când am ajutat pe cineva într-o excursie și eram curioasă și în același timp emoționată ca toate lucrurile să iasă bine.Primele mele atribuții în această excursie a fost să port o vestă cu sigla comunității astfel încât oamenii să mă recunoască și a mai trebuit să car 1-2 baxuri de apă.La început nu eram sigură dacă apa aceea este pentru noi cei din organizare sau pentru toată lumea,într-un final am aflat că este pentru toată lumea.Mi s-a părut un gest așa drăgut că acești oamenii s-au gândit la participanți,eu călătoresc destul de mult și ei sunt prima fimă pe care am întâlnit-o care s-au gândit la nevoile participanților,unora li s-ar părea că exagerez dar pe mine m-a atins acest gest.O altă chestie faină fost după ce am pornit,a fost ca un joculeț unde cei erau la prima excursie cu ei primeau o bandană iar cei care au mai fost continuau,este un joc pe nivele unde nivelul 7 ajungi dacă ai strâns toate obiectele și primești o șapcă cu banner-ul lor.Acest joculeț este foarte bine gândit ,toate lucrurile pe care le primești trebuie să le porți la vedere că să ne recunoștem în mulțime și credeți-mă au ajutat enorm.Prima noastră oprire a fost la Mânăstirea Curtea de Argeș,un loc splendit și plin de energie.Am avut ca și ghid un călugăr(cred) care ne-a spus istoria acestei mânăstiri,ctitorii dar și despre restaurarea acesteia.M-am mirat că această mânăstire care are peste 600 de ani a fost restaurată doar de 3 ori și că ultima restaurare a avut loc in 1880,sincer m-au trecut fiorii când am auzit deoarece locul arată foarte bine și marmura este intactă .Oricum după ce ne-a povestit istoria acestui loc am fost să vedem peceta unde se presupune că este zidită Ana,când am văzut peceta mi-am adus aminte când eram la școală și ne povestea profesoara legenda meșterului Manole și a Anei.Am mai vizitat și biserica din spatele mânăstiri unde sunt moaște dar și izvorul unde se spune că a căzut Manole,nu știu dacă legenda este adevărată dar dacă este sincer a zburat destul de mult.Oricum locul în sine este magic și recomand părinților să își aducă copii ,au ce învăța de la arhitectură până la istoria regilor înmormântați acolo.
După mânăstire am ajuns la Cetatea Poenari despre care sincer nu am auzit dar am fost foarte entuziasmată ,ca să ajungi la cetate trebuie să urci 1480 de trepte.Aceste trepte sunt un bun test psihologic,eu când am auzit prima dată nu mă vedeam în stare să le urc chiar dacă am ceva experiență în urcatul treptelor.Aici am mers în șir indian și eu a trebuit să închid șirul,a fost fain că am putut lua mici pauze deoarece erau persoane care voiam să își tragă sufletul.Într-un final am ajuns sus,eu cum am probleme cu înălțimea doamnele care erau cu mine au fost așa drăguțe să mă țină de vorbă să pot ajunge sus la cetate.Sus la cetate este o senzație de libertate pe care nu am întâlnit-o în multe locuri și este un loc frumos de a face poze.La coborâre a trebuit tot să închid rândul dar a fost mai bine,oamenilor le-a fost mult mai ușor la coborâre și ne-am mișcat destul de repede.
Următoarea oprire a fost Bâlea Lac,până să ajungem acolo am trecut pe la Lacul Vidraru.Locul acela arată într-un mare fel,tinând cont ca are peste 40 de ani de când este construit.L-am văzut doar din mers și ne-am îndreptat spre Bâlea.Eu eram foarte emoționată în legătură cu Transfăgărășeanul ,am probleme cu înălțimea și voim să văd dacă voi putea să îmi înfrunt această teama.Dusul a fost oky deoarece Francis(fotograful) m-a lăasat pe mine să stau la mijloc,nu prea am putu sta fix în față din cauza fricii mele de înălțime.O chestie ciudată a fost când am ajuns sus în tunel,am stat acolo cam 40 minute din cauza aglomerației dar într-un final am văzut lumina de la capătul tunelulei :)).Bâlea Lac este un loc foarte liniștit și cu o priveliște care îți taie răsuflarea,te trec fiorii când vezi ce a putut face omul ca să poată ajunge la acele minunății din munți.Am fost să explorăm împrejurimile și recomand oricui să ajungă o dată aici,ca un sfat să vă aduceți saci de gunoi...din nefericire am văzut multe mizerii pe jos și pubela care era acolo era plină până la refuz.După ce ne-am luat prânzul ne-am îndreptat înapoi spre lacul Vidraru.Pentru mine coborâtul Transfăgărășanului a fost o piatră de încercare,multe porțiuni ale acestuia sunt fără protecție și m-a apucat paranoia .Am avut noroc de oameni faini care mi-au dat niște sfaturi să mă liniștesc și am trecut cu bine peste acest hop,oricum ce nu înțeleg este de ce nu pun parapeți pe toată porțiunea nu cred că încurcă cu nimic buna desfășurare a circulației.La Vidraru am avut o surpriză și am putut merge cu barca pe lac,din păcate eu nu a fost deoarece încercam să mă liniștesc după coborârea Transfăgărășeanului dar vă invit pe pagina lor să vedeți pozele ,ele vor desscrie mai bine peisajul decât mine. Drumul de întoarcere a fost oky și înainte de coborâre am împărțitit bomboane,acestea au fost un mulțumesc din partea lor că i-am ales.Aceste gesturi mărunte mă vor face în viitor să mai merg cu ei dar și oamenii au fost super.Mă mir și acum că au fost așa drăguți cu mine când intrasem în panică și mi-au dat sfaturi.
Ca o încheiere sfătuiesc pe oricine să vină să facă această excursie în special cei care au probleme de înălțime ca mine,la sfărșitul zilei nu veți regreta și veți fii mândri de voi că v-ați înfruntat frica.Și vă îndem să mergeți cu comunitatea Hai să socializăm într-un eveniment organizat de ei deoarece veți descoperi oameni diverși care vor să se distreze și cel mai important să socializeze.
După mânăstire am ajuns la Cetatea Poenari despre care sincer nu am auzit dar am fost foarte entuziasmată ,ca să ajungi la cetate trebuie să urci 1480 de trepte.Aceste trepte sunt un bun test psihologic,eu când am auzit prima dată nu mă vedeam în stare să le urc chiar dacă am ceva experiență în urcatul treptelor.Aici am mers în șir indian și eu a trebuit să închid șirul,a fost fain că am putut lua mici pauze deoarece erau persoane care voiam să își tragă sufletul.Într-un final am ajuns sus,eu cum am probleme cu înălțimea doamnele care erau cu mine au fost așa drăguțe să mă țină de vorbă să pot ajunge sus la cetate.Sus la cetate este o senzație de libertate pe care nu am întâlnit-o în multe locuri și este un loc frumos de a face poze.La coborâre a trebuit tot să închid rândul dar a fost mai bine,oamenilor le-a fost mult mai ușor la coborâre și ne-am mișcat destul de repede.
Următoarea oprire a fost Bâlea Lac,până să ajungem acolo am trecut pe la Lacul Vidraru.Locul acela arată într-un mare fel,tinând cont ca are peste 40 de ani de când este construit.L-am văzut doar din mers și ne-am îndreptat spre Bâlea.Eu eram foarte emoționată în legătură cu Transfăgărășeanul ,am probleme cu înălțimea și voim să văd dacă voi putea să îmi înfrunt această teama.Dusul a fost oky deoarece Francis(fotograful) m-a lăasat pe mine să stau la mijloc,nu prea am putu sta fix în față din cauza fricii mele de înălțime.O chestie ciudată a fost când am ajuns sus în tunel,am stat acolo cam 40 minute din cauza aglomerației dar într-un final am văzut lumina de la capătul tunelulei :)).Bâlea Lac este un loc foarte liniștit și cu o priveliște care îți taie răsuflarea,te trec fiorii când vezi ce a putut face omul ca să poată ajunge la acele minunății din munți.Am fost să explorăm împrejurimile și recomand oricui să ajungă o dată aici,ca un sfat să vă aduceți saci de gunoi...din nefericire am văzut multe mizerii pe jos și pubela care era acolo era plină până la refuz.După ce ne-am luat prânzul ne-am îndreptat înapoi spre lacul Vidraru.Pentru mine coborâtul Transfăgărășanului a fost o piatră de încercare,multe porțiuni ale acestuia sunt fără protecție și m-a apucat paranoia .Am avut noroc de oameni faini care mi-au dat niște sfaturi să mă liniștesc și am trecut cu bine peste acest hop,oricum ce nu înțeleg este de ce nu pun parapeți pe toată porțiunea nu cred că încurcă cu nimic buna desfășurare a circulației.La Vidraru am avut o surpriză și am putut merge cu barca pe lac,din păcate eu nu a fost deoarece încercam să mă liniștesc după coborârea Transfăgărășeanului dar vă invit pe pagina lor să vedeți pozele ,ele vor desscrie mai bine peisajul decât mine. Drumul de întoarcere a fost oky și înainte de coborâre am împărțitit bomboane,acestea au fost un mulțumesc din partea lor că i-am ales.Aceste gesturi mărunte mă vor face în viitor să mai merg cu ei dar și oamenii au fost super.Mă mir și acum că au fost așa drăguți cu mine când intrasem în panică și mi-au dat sfaturi.
Ca o încheiere sfătuiesc pe oricine să vină să facă această excursie în special cei care au probleme de înălțime ca mine,la sfărșitul zilei nu veți regreta și veți fii mândri de voi că v-ați înfruntat frica.Și vă îndem să mergeți cu comunitatea Hai să socializăm într-un eveniment organizat de ei deoarece veți descoperi oameni diverși care vor să se distreze și cel mai important să socializeze.
Comentarii
Trimiteți un comentariu