Ultima dată

 Am tot scris un articol în această lună legată de lucruri pe care le-am făcut pentru prima dată în această viață. Nu știu cum este soarta dar acum trebuie să spun de lucruri pe care le-am făcut pentru luna aceasta.

Înainte să scriu, mi se pare ciudat cum la începutul lunii aveam energia acea de descoperire și acum mă ia nostalgia despre lucrul pe care nu o să mai am nevoie să-l fac.

Eu sunt o persoana care se mândrea să spună că donează de la 19 ani, lucru care a început ca o nevoie dar care pe parcurs a ajuns o menire. Mi-am dat seama de mică că este unul dintre acele gesturi prin care propia viață poate avea un impact asupra celorlați.Când am început eu, acum 11 ani eram puțini și nimeni nu o făcea pentru bani sau alte lucruri. Eram oameni sănptoși care și-au dat seama că lipsește acest bun de preț și am încercat să ne ajutăm semeni, chiar dacă nu îi cunoșteam.

Am fost luni la donat, mă știau că sunt donator vechi dar am nimenit la un medic nou. Mă ia doamna la toate întrebările, și ajungem la o întrebare cheie. Mă întreabă dacă mă știu cu alte afecțiuni și răspunsul meu sincer este da, am adenom de hipofiză, Îi spun că îl am de 7 ani și mereu am spus când am venit,mai ales că la început luam și medicamente și nu voiam să interfere. După multe telefoane, îmi spune că nu o să mai am voie să donez că toate afecțiunile din sfera craniului nu au voie să doneze.

Am rămas mască,nu am spus nimic dar am ieșit cât mai repede. M-a enervat situația și nici acum nu ști usigur ce m-a deranjat, că oamenii m-au lăsat 7 ani să donez sau că cineva m-a oprit acum...Era un scop pentru mine, un lucru care mă definea si acum spulgerat. A fost ca si atunci când spargi o statuie de gheață, multe bucățele și nu ști dacă le poți aduna pe toate.

În final,pot spune că totuși am făcut acest lucru 11 ani și am ajutat ceva oameni, chiar dacă acum văd mulți oameni care vin. Bineînțeles că sunt alte motive acolo dar nu contează, contează că în final ajută!