Postări
Primul meu exchange prin proiectul Erasmus
Astăzi povestesc despre primul meu schimb intercultural unde tema a fost Keep calm and follow your passion, un proiect care îmi va rămâne în suflet mult timp. Aceasta experiență o voi împărtăși în mai multe articole deoarece sunt multe de povestit și nu vreau să scriu un roman acum.
În articolul de astăzi vă voi povesti cum am aplicat și toate gândurile pe care le-am avut. Încep prin a spune că acest exchange este finanțat de Uniunea Europeană prin proiectul Erasmus, ceea ce presupune că toate cheltuielile sunt asigurate de ei.
Deci am aflat de acest proiect pe Facebook, m-a atras foarte mult titlul și după am fost intrigată deoarece o cerință era ca fiecare țară participantă trebuia să aibe un membru cu disabilitate. Această cerință era un must deoarece scopul era ca persoanele cu disabilități să se integreze mai ușor. Am aplicat și după o lună am primit mail unde eram informată că am fost admisă, trebuie să menționez că acest proces s-a întâmplat prin septembrie.
După a urmat o întâlnire cu organizatoarea din țară ( mai precis din Constanța) care a venit în București pentru un curs, așa a putut împușca 2 iepuri deodată. După această întâlnire unde am aflat multe informații, am întâlnit unul dintre participanții din România ( o să vă vorbesc despre Miruna în alt articol).
Următorul pas a fost cumpăratul biletelor, am menționat mai sus că este gratis dar această rambursare se oferă la sfârșitul proiectului. Așa am ajuns să îmi cumpăr biletul care m-a ajuns la 1200 lei; am uitat să menționez că acest proiect s-a desfășurat în Polonia. Părinții mei au fost sceptici, mereu îmi ziceau că am făcut o gaură destul de mare în bugetul meu și că nimeni nu o să îmi returneze banii.
Biletele l-am luat la LOT, linia lor națională unde am pățit multe chestii funny și nu prea dar într-un articol viitor vă voi povesti.
Cu biletul luat am început să îmi fac bagajul pe care (surprinzător) l-am nimenit, tricouri și multe hanorace călduroase. Groaza mea a fost cu bagajul deoarece nu știam dacă am depășit maximul de 8kg. Ca să vă dați seama ce panică am avut, am rugat pe cineva să găsească un cântar din acela care se folosea acum mulți ani la piață. A găsit mama și bineînțeles că depășea, cred că acela avea maxim 6 kg. De aceea când am ajuns la aeroport, primul lucru pe care l-am făcut a fost să văd cu ochii mei câte kg aveam, bineînțeles că aveam 7kg, mai puțin decât cele impuse de ei.
Mă opresc aici cu povestitul, revin cu alte articole unde povestesc mai multe despre acest proiect.:)
În articolul de astăzi vă voi povesti cum am aplicat și toate gândurile pe care le-am avut. Încep prin a spune că acest exchange este finanțat de Uniunea Europeană prin proiectul Erasmus, ceea ce presupune că toate cheltuielile sunt asigurate de ei.
Deci am aflat de acest proiect pe Facebook, m-a atras foarte mult titlul și după am fost intrigată deoarece o cerință era ca fiecare țară participantă trebuia să aibe un membru cu disabilitate. Această cerință era un must deoarece scopul era ca persoanele cu disabilități să se integreze mai ușor. Am aplicat și după o lună am primit mail unde eram informată că am fost admisă, trebuie să menționez că acest proces s-a întâmplat prin septembrie.
După a urmat o întâlnire cu organizatoarea din țară ( mai precis din Constanța) care a venit în București pentru un curs, așa a putut împușca 2 iepuri deodată. După această întâlnire unde am aflat multe informații, am întâlnit unul dintre participanții din România ( o să vă vorbesc despre Miruna în alt articol).
Următorul pas a fost cumpăratul biletelor, am menționat mai sus că este gratis dar această rambursare se oferă la sfârșitul proiectului. Așa am ajuns să îmi cumpăr biletul care m-a ajuns la 1200 lei; am uitat să menționez că acest proiect s-a desfășurat în Polonia. Părinții mei au fost sceptici, mereu îmi ziceau că am făcut o gaură destul de mare în bugetul meu și că nimeni nu o să îmi returneze banii.
Biletele l-am luat la LOT, linia lor națională unde am pățit multe chestii funny și nu prea dar într-un articol viitor vă voi povesti.
Cu biletul luat am început să îmi fac bagajul pe care (surprinzător) l-am nimenit, tricouri și multe hanorace călduroase. Groaza mea a fost cu bagajul deoarece nu știam dacă am depășit maximul de 8kg. Ca să vă dați seama ce panică am avut, am rugat pe cineva să găsească un cântar din acela care se folosea acum mulți ani la piață. A găsit mama și bineînțeles că depășea, cred că acela avea maxim 6 kg. De aceea când am ajuns la aeroport, primul lucru pe care l-am făcut a fost să văd cu ochii mei câte kg aveam, bineînțeles că aveam 7kg, mai puțin decât cele impuse de ei.
Mă opresc aici cu povestitul, revin cu alte articole unde povestesc mai multe despre acest proiect.:)
Comentarii
Trimiteți un comentariu