Ziua când am lăsat joaca ca să stau în bucătărie

Sincer nu credeam că o să vină această zi dar surprinzător, a venit cam neașteptată. Nu știu dacă am mai spus-o înainte dar eu sunt persoana care urăște statul în bucătărie șicare nu îi iese nimic.  Nu îmi iese că am eu 2 mâini stângi, ci doar că nu mă implic și de cele mai multe ori mă plictisesc destul de ușor.
Așa că nu o mai lungesc și vă voi spune acest miracol. Încep prin a spune că nu era așa hotărâtă dacă să merg sau nu la jocuri deoarece aveam foarte multe lucruri de făcut și dacă mergeam, pierdeam toată ziua și sincer nu acesta era scopul meu. Din nefericire, munca este un hop mare pentru toată lumea și încerc în weekend să mă relaxez dar în același timp să îmi rezolv și treburile.
Ziua a început cu niște trebuie pe care trebuia să le rezolv în oraș și uite așa, am ajuns în supermarket să cumpăr ingredientele pentru prăjitura pe care am gătit-o. Menționez de la început că prăjitura se numește prăjitură cu mac și nucă de cocos, o bunătate pe care am descoperit-o cu ajutorul unei colege care ne-a adus la munca, și pe care voiam să o încerc dinainte de Crăciun dar din păcate soarta nu m-a ajutat. Cu ingredientele gata cumpărate și ajunsă acasă, am zis că întâi îmi rezolv treburile și dacă îmi rămâne timp o voi face.
Pe la ora 15:30, după ce îmi termin aproape toate lucrurile pe care voiam să le rezolv, merg la bucătărie să îmi iau niște nucă. O văd pe mama că vrea să se apuce de sarmale, și mă gândesc eu atunci că este momentul ideal de a-mi face prăjitura. Mama s-a cam enervat pe mine că voia sa facă sarmale, nu să stea să mă asiste pe mine. De aici a început circul, eu am zis că aveam toate ingredientele dar 1-2 am presupus că se găsesc în casă. De exemplu, biscuiți pe care i-am uitat, am avut noroc că mai aveai buni câtiva prin casă. Altă belea a fost laptele, îmi trebuie cam 500 ml și în casă aveam la 250 ml. Îți dai seama că nu m-am dus să iau lapte, că lenea a fost prea mare și am zis că improvizez. 
După aceste hopuri, a început distracța. Cum mama nu putea găti, s-a gândit să stea și să mă ajute că eu și bucătăria nu ne înțelegem deloc. Uite așa am ajuns de la chef să fiu ajutor, voia ea să mă ajute să termin mai repede ca să se apuce și ea de gătit. Într-un final am învins, și am preluat controlul gătitului, cu un mixer în mână și cu telefonul în cealaltă mână, ca să văd rețeta. După ce termin de făcut blatul și îl pun în cuptor, zic eu să mă mai uit la rețetă să văd dacă am apus totul. Uite așa văd că am uitat să pun făina și mama tot mă întreba dacă scoatem prăjitura să punem făina. Normal că nu am făcut așa, am mers la risc ca un aluat din bezea nu a omorât pe nimeni încă. După faza cu blatul, vine crema. În rețeta de pe net scria să facem crem de casă dar am urmat sfatul colegei mele să iau crema instant. La început mă gândea să fac cremă de casă și am pus-o pe săraca mamă să îmi răstoarne gălbenușurile ca apoi să mă răzgândesc și să fac crema instantă. După ce trec și de hopul ăsta, vine glazura care se făcea din ciocolată topită. Cum sunt fană emisiuni de gătit, m-am gândit să topesc ciocolată  bain marie. Aici altă problemă, nu aveam nici o farfurie rezistentă la căldură, așa că ne-am gîndit să folosim o cratiță. Eram pe punctul să pun ciocolata acolo, până a venit mama cu idea să topim ciocolata la cuptorul cu microunde. A funcționat și uita așa am rămas cu idea că mai bine se topesc lucruri în cuptorul cu microunde. Ultimul pas a fost să montăm totul, blatul a ieșit bun și avea gustul la fel ca originalul în condițiile în care am umblat la gramaje. A ieșit o chestie bună la gust dar nu foarte aspectoasă, din păcate ai mei nu au fost entuziasmați dar eu care sunt strictă am mâncat toată prăjitura.
Dacă vă aduceți aminte v-am spus că mama voia să facă sarmale, m-am simțit prost că am ținut-o din loc așa că am stat să o ajut. O singură dată am mai ajutat-o să facă, eu făceam o sarmală și ea vreo 5. De data asta, m-am surprins și am putut să țin pasul cu ea și vorbeam că poate cândva în viața asta voi încerca să fac și carnea.
Uite așa a fost ziua mea de bucătărie, prima și poate ultima din acest an. Mă consolez că mi-a ieșit prăjitura și că am prins dexteritate la înfășurat sarmale, cine știe, poate mă înscriu cândva la un concurs de înfășurat sarmale. 
Voi cum sunteți când vă prinde febra gătitului?:))))

Comentarii

Postări populare